În biroul nostru, pasiunea pentru voievozii moldoveni din vechime este o sursă continuă de inspirație. Ne fascinează cronologia lor, sigiliile, pecetile și întreaga istorie care îi înconjoară. Unul dintre domnitorii pe care îl studiem cu deosebit interes este Ștefan al II-lea (n. 1410 – d. 22 iulie 1447), domn al Moldovei între septembrie 1434 și august 1435, împreună cu Iliaș I (Ilie) din august 1435 până în mai 1443, și apoi singur din mai 1443 până în mai 1444. Mai apoi, în asociere cu fratele său Petru al III-lea, din mai 1444 — 1445, și iar singur, până în iulie 1447.

Ștefan al II-lea, fiu al domnitorului Alexandru cel Bun cu o soție nelegitimă, Stanca (Stana), a avut un parcurs plin de evenimente în timpul domniei sale. Alungându-și fratele Iliaș I de pe tron, cu sprijinul voievodului din Muntenia, Alexandru Aldea, Ștefan a reușit să obțină recunoașterea polonezilor în schimbul Pocuției. În ciuda reconcilierii ulterioare cu fratele său, Iliaș I, și împărțirii domniei, Ștefan al II-lea a păstrat controlul asupra sud-estului Moldovei, stabilindu-și, se pare, reședința la Vaslui.

Povestea tragică a rivalității dintre cei doi frați, ilustrată de bătăliile pentru tron și revirimente spectaculoase, ne lasă uimiți și contemplativi. În 1443, Iliaș I a încălcat înțelegerea, iar Ștefan al II-lea a luat măsuri extreme, privându-l pe fratele său de vedere. Orb, Iliaș I a căutat refugiu în Polonia, iar Ștefan al II-lea a continuat să domnească, asociindu-și puterea cu un alt frate nelegitim, Petru III.

Chiar dacă aceste lupte și intrigi fratricide ne cutremură, ele aduc și o fascinație aparte pentru istoria noastră. În 1447, Ștefan al II-lea întâlnește sfârșitul tragic, fiind ucis de fiul lui Iliaș I, Roman al II-lea. Mormântul său poate fi găsit în gropanul bisericii de la Mănăstirea Neamț, iar această poveste captivantă rămâne o sursă inepuizabilă de învățăminte și reflecții pentru noi și colegii de la LiteraturasiArta.md.