«Valahii sînt pentru noi ca şi turcii»
15.12.2020
0
1330
«Valahii sînt pentru noi ca şi turcii»

«Valahii sînt pentru noi ca şi turcii»

La 20.06.1475 Ştefan cel Mare anunţă pe Stanciul, Duma şi Mihău, solii săi în Ungaria, «despre duşmanii creştinităţii, despre necredincioşii turci ce vin împotriva noastră cu toată oastea sa, şi cu toată puterea ţării Valahiei, căci valahii sînt pentru noi ca şi turcii (quia valahi sunt nobis veluti turci)...». Anume aşa se manifestau în realitate «interesele politice comune» ale valahilor şi turcilor: în «solidaritate şi colaborare» valaho-turcă contra Moldovei!

Dat fiind că informaţiile documentare privind «politica externă unitară» turco-valahă împotriva Moldovei sînt excluse din manuale, mai reproducem un document ce demonstrează în toată frumuseţea «interesul politic comun», «acţiunile de solidaritate şi colaborare» ale Valahiei, Transilvaniei şi Moldovei care, cică, «au dus o politică externă unitară». La 11.06.1476 Stefanus voievoda, dominus Terre Moldaviensis, scrie braşovenilor: «Să faceţi pe placul nostru şi să NU îngăduiţi să se ducă grîu şi alte bucate în Transalpinia (terra Transalpinia, Valahia), fiindcă voiesc acestea pierderea noastră şi a întregii creştinătăţi şi sînt supuşi turcilor».

Încă în 1470 domnul Valahiei Radu cel Frumos scria braşovenilor că «nu are pace acum cu moldovenii şi cu Ştefan voievod» (după ce năvălise asupra Moldovei la sfîrşitul anului 1469), totodată voievodul muntean mustra pe braşoveni: «căci vindeţi arme acestor moldoveni» (quia arma ipsis venditis Moldaviensibus).

Şi letopiseţele moldoveneşti în haină slavonă (germană şi polonă), izvoare de nepreţuit prin bogăţia de informaţii culturale şi istorice, reflectă adecvat realităţile politice, diplomatice, militare moldo-ardeleano-valahe din sec.XIV – XVI, fixate în actele Cancelariilor domneşti.

Astfel, letopiseţele moldoveneşti, scrise la curtea lui Ştefan cel Mare, redau aproape mot-a-mot formulele din corespondenţa oficială a lui Ştefan privind «blestemaţii turci şi muntenii hicleni» (клетии турции и с хикленими мунтяне), despre «mulţime mare de oşteni moldoveni», «ce au căzut sub mînile limbilor (noroadelor) necredincioase păgîne şi sub mînile muntenilor păgîni, care au fost părtaşi, care au fost de partea lor împotriva creştinilor».

Aşadar, actele oficiale ale Cancelariei Moldovei, letopiseţele moldoveneşti în haină slavonă (germană, polonă), precum şi prima cronică moldovenească în limba moldovenească – Letopiseţul lui Grigore Ureche demonstrează integral şi cuprinzător, lipsa oricăror «legături» între Moldova şi Ţara Basarabilor (Valahia, Muntenia), cu atît mai mult a unor «legături» care ar fi fost, cică, «permanente, neîntrerupte şi multilaterale» (DRH D., 1977). Arată cu toată limpezimea lipsa oricăror «acţiuni permanente de solidaritate şi colaborare» între Moldova şi Valahia (Muntenia), care, cică, ar fi «dus o politică externă unitară» (Miturile comunismului romînesc, 1995).

Dimpotrivă. Documentele moldoveneşti, cronicile moldoveneşti oferă numeroase dovezi de netăgăduit, ce se completează reciproc, confirmînd existenţa unor «legături neîntrerupte, a unor acţiuni de solidaritate şi colaborare» între Valahia (Muntenia) şi Turcia, «legături» ce se manifestau «multilateral şi permanent», întîi de toate, în campaniile valaho-turceşti împotriva Moldovei. Interesele politice comune ale Valahiei şi Porţii Otomane, legăturile lor neîntrerupte şi multilaterale, acţiunile lor de solidaritate şi colaborare militară permanentă împotriva Moldovei, au rezultat cu crearea Frontului antimoldovenesc al Valahiei şi Turciei, care, în cele din urmă, a dus la ruinarea şi la răşluirea Moldovei.

Acţiunile politico-expansioniste antimoldoveneşti, campaniile militare valaho-turceşti în Moldova, din timp planificate şi riguros coordonate, sînt foarte bine reflectate în actele vechi, în corespondenţa diplomatică, în cronicile moldoveneşti şi străine, în sinteze istoriografice romîneşti. Cantitativ campaniile, expediţiile războinice valaho-turceşti asupra Moldovei – 21 de bătălii (şi cele de răspuns) se prezintă astfel: în timpul domniei lui Ştefan cel Mare otomanii au atacat Moldova de 11 ori, inclusiv campaniile din iarna 1475 (Bătălia de la Vaslui), din vara 1476 (Bătălia de la Valea Albă), din 1484, în urma căreia au fost rupte de la Moldova Cetatea Albă şi Chilia. Toate aceste năvăliri au fost întreprinse de turci împreunaţi cu valahii (muntenii).

Izvoarele istorice mărturisesc că acţiunile militare valaho-turceşti împotriva Moldovei «acţiuni de solidaritate şi de colaborare», într-adevăr au fost neîntrerupte. Ele n-au început cu «încercarea lui Ştefan cel Mare de a pune la tronul Ţării Romîneşti a unui domn care ar fi duşmănos otomanilor». «Conflictul militar cu Valahia şi concomitent cu Imperiul Osman» NU «a fost declanşat de Ştefan vodă» cum scrie «istoria romînilor». Războiul de 60 de ani al Valahiei şi Turciei – 21 de bătălii – împotriva Moldovei l-au declanşat valahii (muntenii). Să cercăm documentele...

...La 20.06.1484 o puternică armată otomană trece Dunărea pe la Isaccea, face joncţiune cu armata Valahiei, condusă de Vlad Călugărul, care a trădat cauza antiotomană, şi cu un corp de oaste tătar. Hoardeie turco-valaho-tătare asediază la 6 iulie 1484 Chilia apărată de moldovenii conduşi de pîrcălabii Ivanco şi Maxim. După 8 zile, la 14 iulie, cetatea este cucerită de invadatorii turco-valaho-tătari.

La 5 august 1484 turcii împreunaţi cu valahii, ajutaţi de tătari cuceresc Cetatea Albă, apărată de moldovenii conduşi de pîrcălabii Gherman şi Oană. Este pentru prima dată, cînd din trupul Moldovei au fost rupte şi luate în stăpînire străină cetăţi şi teritorii moldoveneşti.

Astfel e limpede pentru toată lumea: prima sfîşiere şi răpire a pămîntuiui strămoşesc al moldovenilor a fost făcută de valahi (munteni) împreunaţi cu păgînii turci şi tătari.

    Nu sunt comentarii

Conectați-vă pentru a scrie

×