SIMBOLURILE MOLDOVEI
16.06.2021
0
346
SIMBOLURILE MOLDOVEI
Ştiri despre herbul/stema Moldovei avem din perioada cînd ţara era la începuturi. Din Letopiseţul moldo-rus aflăm: pe la 1352 «Dragoş voievod a întemeiat cel dintîi oraş pe rîul Moldova... Şi-a facut pecete voievodală în toată ţara cu capul de bour».

Evenimentul a fost consemnat pe la 1635 şi în Letopiseţul Ţării Moldovei al lui Gr.Ureche, unde se scrie, că ajungînd Dragoş şi drujinarii săi «la şesul apei Moldovei... a descălecat (= întemeiat) sat. Şi hierul = herbul sau pecetea cap de bour să însămneadză».

Cîţiva ani mai tîrziu, la 1640, marele cărturar moldovan, mitropolitul Moldovei Varlaam scrie vestita sa Cazanie – «prima carte moldovenească» (C.C.Giurescu). Ea cuprinde şi versuri laice, de pildă, versuri despre stema Moldovei – valoroască sursă documentar – istorică şi literară:

Stihuri în herbul domniei Moldovei

Pecetea domnii moldoveneşti

Vîlhva aceştia her să o socoteşti.

Cap de băur fiind tare,

Arată putere celui mai mare.

Acesta cap de buăr

Mulţi au biruit fără număr.

Aceasta a fost adevărata stemă a Moldovei.

Steagurile Moldovei

Cele mai vechi atestări grafice ale steagurilor Moldovei, cu capul de bour – stema Moldovei, pe contur, sînt cele de pe desenul din cronica maghiarului I.Kukullo (ed. 1488), prezentînd un crîmpei din Batalia de la Baia (1467) şi din desenul din cronica polonezului M.Bielskii (ed. 1597), înfăţişînd cavaleria Moldovei înainte de atac (Batalia de la Obertyn, 1538).

Despre caracteristica principală a steagurilor moldoveneşti – culoarea lor – avem aceleaşi informaţii bine cunoscute, tare de multe ori repetate – tipărite, reproduse de diferiţi autori. Capitolul De Moldavia sive Valahia din cartea polonezului Prziluskii De provincii Polonicis...(ed. 1533) cuprinde şi descrierea omagiului domnitorului moldovan depus suveranului polon. Suita moldovenească purta un steag mare de culoare roşie: «banderium magnum sericeum, coloris rubri, in quo arma Terrae Moldaviae pulchre auro depicta erant» = steag mare de mătase de culoare roşie, pe care era pictată frumos în aur stema Ţării Moldovei.

Italianul Al.Gvagnini descria într-o lucrare tipărită în 1587 un steag moldovenesc de la o ceremonie de la curtea polonă: steag cu cap de bour cu stea între coarne, cu semilină în dreapta, pictate pe un fundal azuriu.

Prima imagine color pictată a unui steag moldovenesc este cunoscută de pe o acuarelă păstrată într-o bibliotecă din Drezda: un drapel al domnitorului Moldovei Eremia Movilă din 1601. Stindardul conţine titulatura domnitorului în partea stîngă sus, înscrisă pe un fundal roşu: în centru, în culoare albă – capul de bour, elementul principal al stemei Moldovei.

Cele mai cunoscute, păstrate pînă astăzi cu titlu de unicat, steaguri voievodale militare moldoveneşti sînt din vremea domniei lui Ştefan al III-lea cel Mare. Unul, dăruit în 1500 de marele voievod mănăstirii Zografu de pe Athos, reprezintă pe sf.Gheorghe, şezînd pe tron, zdrobind cu picioarele balaurul. Fondul steagului este roşu-deschis.

Al doilea stindard, atribuit vremii domniei lui Ştefan cel Mare (1502 – 1503), asemănător prapurelor bisericeşti şi păstrat la mănăstirea Zografu, înfăţişează pe sf. Gheorghe călare pe un cal alb, zdrobind cu suliţa balaurul. «Cîmpul pînzei este din atlas roşu».

Într-o descriere a unei ceremonii de la curtea domnitorului Moldovei Ştefan Tomşa (1621 – 1623) se concretiza: «Deasupra domnitorului fîlfîiau steagul verde împărătesc (turcesc)... şi altul – steagul roşu al Moldovei cu capul de bour».

Relatînd despre solia sa în Moldova la curtea lui Vasile Lupu (1634 – 1653), polonezul Krasynskii menţiona cîteva steaguri: «unul albastru cu o cruce roşie, altul – alb cu o dungă roşie».

Polonezul I.Gninskii nota despre solia sa în Moldova (1677 – 1678): «îndată ce am pornit, au urmat şi boierii cu toată curtea sub steag roşu de stofă de Damasc...».

Constantin Cantemir, feciorul domnitorului Moldovei Antioh Cantemir, comandant al corpului moldovenesc (волошский) de husari din armata rusă, a propus (anii 40, sec. XVIII) două variante ale steagului pentru această unitate: «Большое знамя корпуса – лазоревое (azurie)... двоеглавый орел, а под ногами орла – герб Земли Молдавской. Другое знамя – красное... С другой стороны знамени – герб Земли Молдавской...». După cum s-a arătat în repetate rînduri, Arhiva de Stat de Acte Vechi a Rusiei are în fonduri două drapele ale unităţilor moldoveneşti de husari. Primul este însoţit de indicaţiunea că acest stindard, fiind «steagul principal al corpului de armată moldovenesc (волошский) trebuie să fie făcut din atlas roşu cu feţe duble». (Сие знамена надлежит быть на красном атласе двойное... Которому быть главное в корпусе волошскому).

Informaţiile bine cunoscute, reproduse mai sus, demonstrează în mod convingător şi evident: culoarea generală, dominantă, tradiţională a steagurilor moldoveneşti este cea roşie, alături de altele: albastră, azurie folosite mai puţin. Această concluzie a fost formulată în 1990 de mai mulţi autori într-o serie de articole publicate în ziarele republicane, apoi înmănuncheate în culegerea Simbol al demnităţii (1990), repetată în altă culegere – Simbolurile Ţării Moldovei (1994): La confecţionarea steagurilor militare şi ale celor domneşti ale Moldovei a fost folosită cromatica tradiţională: roşu şi mai rar – albastru, azuriu.

În primele decenii ale veacului al XIX-lea în Moldova de Vest se documentează drapele roşii monocolore. Ţăranii din Dorohoi şi din ţinutul Botoşani au ieşit în 1821 contra eteriştilor, arborînd steaguri roşii.

Din 1831 în Moldova de Vest steagul de luptă este legiferat prin articol constituţional. Articolul 264 al Regulamentului Organic al Moldovei prevedea: «Călărimea este înarmată (...) de o lance avînd la capăt o flambură albastră şi roşie». (Regulamentul pentru miliţia pămîntească a Valahiei (art. 429) prevedea ca cei din cavalerie să poarte «un steguleţ albastru şi galben»).

După eliberarea de dominaţia otomană şi alipirea la Rusia în 1812, Moldovei dintre Prut şi Nistru i s-a impus tricolorul rusesc (alb ‒ albastru ‒ roşu), păstrîndu-şi stema tradiţională ‒ capul de bour, dar dominat de vulturul bicefal imperial.

La 26 octombrie 1834 prin înalta poruncă de zi Nr.27 domnitorul Moldovei Mihail Sturdza anunţa că sultanul Mahmud al II-lea a dat voie ca miliţia moldovenească să aibă steag. Pînă în 1862 Moldova de Vest a avut confirmat oficial steagul bicolor roşu-albastru. (În Valahia către mijlocul sec. XIX se propagă tricolorul francez: albastru ‒ alb ‒ roşu). De notat că moldovenii chiar de la început au respins această «tricomanie». Autorităţile Moldovei au dat ordin de «a nu îngădui nicidecum să treacă pe pămîntul Moldovei locuitorii din acest principat (Valahia), purtînd asupra lor coarde şi eşarfe romîneşti...».

În Moldova (de Vest) chiar şi după mijlocul veacului al XIX-lea se confirmă continuarea tradiţiei multiseculare moldoveneşti ‒ a steagurilor naţionale bicolore ‒ a steagurilor roşii ‒ albastre. Enciclopedia romînească (1938, vol.I) afirmă că Muzeul militar din Bucureşti păstrează în fondurile sale «trei steaguri moldoveneşti din anii 1856 ‒ 1859. «Sînt din mătase rosie şi au formă dreptunghiulară...».

Convenţia de la Paris (19 august 1858) a stabilit că principatele Moldova şi Valahia vor avea, ca şi mai înainte, drapele diferite. Articolul 45 stabilea: «Oştirile ambelor ţări vor păstra steagurile lor actuale: albastru ‒ roşu pentru Moldova, albastru ‒ galben pentru Valahia...».

În colecţia Альбом штандартов, флагов и вымпелов... (СПб., 1861), alcătuită de francezul Legras, se confirmă, că steagul miliţiei moldoveneşti este compus «din două fîşîi orizontale: roşie ‒ cea de sus şi albastră cu cap de bour» (Флаг молдавских милиций имеет две горизонтальные полосы ‒ красную (верхнюю) и синюю…». Flagurile şi stemele impuse norodului moldovenesc prin art. 122, 123 (Constituţia RSS Moldoveneşti din 10.02.1941), art. 167, 168 (Constituţia RSS Moldoveneşti din 15.04.1978), precum şi drapelul şi stema impuse de regimul romînesc de ocupaţie în anii 1918 ‒ 1940, 1941 ‒ 1944, prin hotărîrile Parlamentului din 24.04.1990, din 3.11.1990, care sînt identice, în fond, cu drapelele şi stema Romîniei regale, sînt străine spiritului naţional-statal moldovenesc, falsificînd tradiţia multiseculară a steagurilor moldoveneşti, a Stemei Moldovei.

Drapelul şi stema, împrumutate şi impuse, denaturează istoria distinctă a Moldovei, sfidează dăinuirea în istorie a naţiunii moldoveneşti, neagă existenţa Statului Moldovenesc de sine stătător ‒ obstacole extrem de serioase, care, dacă nu vor fi depăşite, vor destrăma Republica Moldova într-un timp previzibil.

    Nu sunt comentarii

Conectați-vă pentru a scrie

×