«Bogdan a creat Moldova şi a făcut din volohi: moldoveni»
16.12.2020
0
933
«Bogdan a creat Moldova şi a făcut din volohi: moldoveni»

Bogdan Întemeietorul (1359 – 1365). Au fost în acea perioadă (mijlocul sec.XIV) şi voievozi volohi, care au părăsit Maramureşul pentru a scăpa de asuprirea suveranului ungar. Cel mai cunoscut dintre ei avea numele Bogdan, duşman al
regalităţii maghiare.

Ludovic I de Anjou devine rege al Ungariei la 21.07.1342 şi de acum la 21.10.1343 îl declară pe Bogdan «fost voievod», «necredincios» coroanei ungare. Cîţiva ani mai tîrziu, la 1349, Bogdan este etichetat «necredinciosul învederat al nostru». La 1360 regele Ungariei Ludovic I întăreşte lui Dragoş, fiilor săi Giulea şi Ladislav, stăpînirea a şase sate volohe din Maramureş ca recompensă pentru serviciile în expediţiile întreprinse mai ales pentru «restaurarea ţării noastre moldovene».

Primul document oficial (cu destinaţie externă), care adevereşte intrarea în Istorie a Ţării Moldovei, este actul cancelariei regale ungare din 20 martie 1360: regele Ungariei Ludovic I de Anjou întăreşte lui Dragoş şi fiilor săi stăpînirea a şase sate din Maramureş ca recompensă pentru participare activă în luptele pentru «restaurarea Ţării Moldovei» (restauratione terre nostre Moldavauane). – DRH D. vol.I.

Dacă la 20 martie 1360 regele Ungariei menţiona oştenii săi pentru participarea la campaniile pentru restaurarea, adică readucerea Ţării Moldovei sub sceptrul coroanei ungare, reiese că, cel puţin, în 1359, această Terra Moldaviae exista. Altfel rămîn fără lămurire campaniile întreprinse de Ludovic I de Anjou «aproape în fiecare an împotriva rivalilor şi rebelilor, mai adesea asupra sîrbilor şi moldovenilor» (motiv execitum contra aemulos et rebelles, et saepius contra rachenos et moldavos, în altă cronică: «racenses et moldavanos»).

Din aceste ştiri cronicăreşti, mărturii documentare şi din cronologia «expediţiilor armate împotriva moldovenilor, întreprinse aproape în fiecare an» deducem că ungurii au încercat să resupună Moldova şi pe moldoveni (moldavanos) şi în 1357, şi în 1358, şi în 1359...

Prin urmare, cronicile ungare, întîi de toate a lui Ioan Kukullo, terminată pe la 1382, inclusă în Chronica hungarorum a lui Ioan Thuroczi, alcătuită pe la 1485, adeveresc existenţa moldovenilor înainte 1359, cînd «cu voia lui Dumnezeu, începutu-s-a Ţara Moldovei» (V.Spinei. Moldova... P. 357, 358, 390; Е.Паскарь. Неизвестная Молдавия, 2014. С. 35, 222; Primele istorii ale Moldovei, 2007. P. 78).

În capitolul XLIX «Quommodo Moldaviae, quae prius deserta fuit, novum incolatum receperit» (Cum Moldova, care mai înainte era pustie, din nou a căpătal locuitori) al cronicii sale, consemnînd evenimente în jurul anului 1359, Ioan Kukullo adevereşte statornicirea Ţării Moldovei: «Huius etiam tempore Bogdanum woywoda de Maramorisio coadunatus sibi olachis in terram Moldaviam... clandestine recesit... Tamen crescente magna numerositate olachorum inhabitantium illam terram Moldavia in regnum est dilatata». Pe scurt, doar ultima propoziţie: «În urma creşterii unui mare număr de volohi aşezaţi pe acel pămînt, Moldova s-a lărgit în regat».

Procesele etnopolitice, ce se desfăşurau în prima jumătate a veacului XIV în regiunea est-carpatică premontană: revărsarea volohilor din Maramureş în frunte cu voievodul Bogdan, închegarea aici a unei noi comunităţi etnice – moldoveni, constituirea unui nou voievodat – Moldova au fost generalizate de N.Iorga precis şi laconic:

«Bogdan a creat Moldova şi a făcut din volohi : moldoveni».

Moldova – ţară de sine stătătoare, 1365

Prin actul său din 2 februarie 1365 regele Ungariei Ludovic I de Anjou întăreşte feciorilor lui Sas (Balc, Drag, Dragomir şi Ştefan) drept despăgubire pentru proprietăţile pierdute în Moldova şi răsplată pentru participare la campaniile pentru recucerirea Moldovei (restauratione Terre Moldaviae) moşiile din Maramureş, care aparţinuseră lui Bogdan şi fiilor săi. Acest document oficial demonstrează nepuţinţa regelui ungar de a-şi resupune Ţara Moldovei şi, totodată, confirmă neatîrnarea Statului Moldovenesc.

În anii următori caracterul de ţară de sine stătătoare al Moldovei este recunoscut şi de alte cancelarii străine. De pildă, în anii 1370, 1371, 1372 domnitorii Moldovei sînt categorisiţi în actele curiei papale Dux Moldauie, Dux Moldaviensis... Dar nu numai papa Urban V recunoştea pe domnitorul Laţcu «dux Moldaviensis», nu numai regele Poloniei Vladislav se adresa la 1388 către «panul voievod al Moldovei» (Petru Muşat), ci şi Carol al Boemiei la 1372 menţiona în actele sale: «Principatus seu Ducatus nominatum Woewodatus Moldawie».

În notele sale istoricul polon Jan Dlugosz referitor la anul 1359 constată: «terra/principatus Moldawie». («Suspiciunile» lui V.Spinei comportate de faptul că informaţia a fost «alcătuită cu peste un secol mai tîrziu» provoacă şi mai multe suspiciuni. Romînii din secolul XX născocesc la anul 1000 o misterioasă «ţară romînească» şi nişte misterioşi «romîni». Aceste «băbesti basne» (C.Cantacuzino, stolnicul, 1716) nu trezesc nici o «suspiciune» întregii romînimi savante!).

Nici vorbă, o însemnătate covîrşitoare pentru adeverirea existenţei continue în istorie a comunităţii etnice moldoveni, a organizaţiei politico-administrative supreme cu numele Moldova au mărturiile documentare interne de provenienţă moldovenească: izvoare scrise/ tipărite, dovezi ale conştiinţei etnostatale.

Apariţia şi afirmarea Statului Moldovenesc de sine stătător la 1359 a fost o urmare nu numai a luptei băştinaşilor est-carpatici pentru eliberare naţională şi socială de sub dominaţia regalităţii maghiare, ci şi rezultatul unui concurs de împrejurări de ordin social (sporirea numărului populaţiei în regiune pe calea colonizării din vest şi est), de ordin economic (extinderea terenurilor valorificate, apariţia oraşelor, tîrgurilor, drumurilor comerciale), de ordin militar (creşterea potenţialului şi a experienţei, în luptele continue cu maghiarii, tătarii, de apărare a ţinutului (voievodatului) stăpînit) şi politice: voinţa mereu încurajată a populaţiei (nu numai a celei neolatinofone) est-carpatice de a trăi şi munci liber şi paşnic moşia comună – ţara sa, condusă de voievozii săi ş.a.

Majoritatea ţărilor din lume nu-şi cunosc cu precizie anul, luna, ziua şi ora cînd s-au «născut». Şi nu se întîmplă nimic. Sînt recunoscute de comunitatea mondială, se dezvoltă şi prosperă.

Pe timpul domniei lui Bogdan I Întemeietorul (1359 – 1365) a avut loc Bătălia de la Sinie Vodî (1362/1363). Biruinţa lituanienilor asupra tătarilor a făcut să slăbească simţitor puterea Hoardei de Aur, ceea ce a permis, în cele din urmă, eliberarea sud-estului Moldovei de sub stăpînirea tătară.

    Nu sunt comentarii

Conectați-vă pentru a scrie

×